Pe vremea ultimelor dinastii bautul ceaiul a devenit o adevarata arta. Aceasta arta are mai multe aspecte dintre care cel mai cunoscut este modul de preparare, felul fierberii, ustensilele pregatirii si al consumatiei. Arta pregatirii ceaiului este elementul cultural cel mai important pe carel-a preluat Japonia din China .
Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul are funcţii de liniştire şi calmare, de limpezire a ochiilor, de înlăturare a căldurii, a focului şi a substanţelor toxice din corpul omenesc, de topire a flegmei, de întărire a funcţiilor plămânilor şi ale stomacului. Ceaiul poate ajuta şi la reducerea coresterolului şi tensiunii sanguine şi la digestie. In esenţă ceaiul are funcţia de fortificare a sănătăţii şi de prevenire şi combatere a maladiilor.
Opărirea ceaiului: Ceaiul se opăreşte nu cu apă fiartă la 100 de grade, ci de preferinţă cu apă fiartă şi puţin răcită la o temperatură de 80-85 de grade celsius. Astfel se păstrează vitamina C din frunzele de ceai. Ceaiul verde se opăreşte în pahare de sticlă transparentă, pentru a-i putea admira frunzele şi culoarea frumoasă. Ceaiul de iasomie se opăreşte mai bine în pahare cu capac, cu apă la temperatura de 90-95 de grade. Iar ceaiul Wulong în ceşti cu capac şi cu apa la temperatura de fierbere (100 de grade). Ceaiul se poate opări de două, trei ori sau chiar de mai multe ori, până când îşi pierde gustul şi mirosul.
Degustarea: procesul de degustare este asemănător cu cel al vinului: mirosire-privire-gustare. Apropiem recipientul de nas şi facem o inspiraţie adâncă ca să simţim bine aroma. După opărire, deasupra paharului pluteşte un miros plăcut, specific. După mirosire urmează privitul sau admiratul. Să privim frunzele de ceai, desfăcându-se orizontal ori vertical în apa fiartă, să admirăm culoarea verzuie a frunzelor şi a apei transparente la ceaiul verde, culoarea puţin mai închisă şi floricelele desfăcându-şi petalele la ceaiul de iasomie şi culoarea roşiatică la cel roşu. In cele din urmă îl gustăm. La început bem puţin, să-l punem în contact mai întâi cu vârful limbii, apoi cu lateralele şi rădăcina limbii, ca să-i simţim gustul plăcut. al ceaiului. Pentru aprecierea gustului se soarbe de câteva ori. Nu e rău să schimbăm impresii şi păreri cu colegii şi prietenii.
Păstrarea. Ceaiul uscat se păstrează în cutii ermetice, adică cu capac din metal sau din lemn, bambus. Astfel culoarea şi gustul se pot păstra într-o perioadă mai lungă, fără să se altereze. Ceaiul de calitate este foarte sensibil la lumină şi temperatură. Deci ceaiul se păstrează mai bine la temperatură mai scăzută, cel mai bine între 0 şi 5 grade celsius Ceaiul nu trebuie păstrat împreună cu alimente sau obiecte mirositoare, ca să nu capete alt miros.
Pe lângă băut, ceaiul poate fi folosit şi pentru prepararea unor alimente şi mâncăruri şi la fabricarea produselor cosmetice.
